e adevarat, e adevarat, e adevarat, e adevarat, e adevaraaaaaaaaat :)))))))))))))))))))

de dimineata am inceput sa traduc un text a lui osho referitor la ego. incerc sa fac asta pentru a-i putea da mamei mele macar o idee cam ce se intampla cu mine. in ce directie sunt.
se pare ca atentia mea sustinuta catre acest text, orele intregi de incercari de a gasi cea mai buna formulare m-au facut sa fiu prezent...
altrfel nu imi pot explica de ce ma ridic din cand in cand de pe scaun si ma plimb minute in sir prin camera, cu mainile ridicate catre cer, cu ochii atintiti catre cer, intr-o stare de bucurie pe care nu imi aduc aminte sa o mai fi trait vreodata. adica am mai avut senzatii de fericire pana acum, dar de fiecare data au fost date de lucruri concrete. au fost fericiri trecatoare cauzate de anumite evenimente/intamplari/reusite/etc din viata mea. toate au trecut pe rand...
si am ajuns aici, comportandu-ma ca un nebun, razand de unul singur, neputand sa-mi sterg expresia de fericire de pe fata si din suflet.
da. sunt fericit. nu mai imi e frica sa o spun. de fapt a trecut ceva timp de cand am simtit ultima data ca mi-ar fi frica de ceva.
e atat de minunat....e...nu stiu...cuvintele sunt de prisos
si de fiecare data cand gandirea revine, nu ma pot opri sa nu ma gandesc ce o sa fac daca o sa reusesc vreodata sa fiu asa pentru totdeauna...
probabil or sa ma interneze la nebuni, pentru ca nu pot sa dau nimanui nici o explicatie de ce sunt atat de fericit... de ce imi vine sa renunt la mersul obisnuit pe strada in favoarea a ceea ce se numeste pasul strengarului :))))))))))))))

PS: nu am mai fumat un joint de cateva zile, asa ca varianta ca ceva exterior sa imi dea aceasta bucurie nemaipomenita pica. material vorbind sunt sarac lipit, in sensul ca nu am mai vazut 5 euro deodata de nu mai tin minte. de o saptamana si ceva mananc supa din plic, pentru ca de ultimii bani mi-am facut provizii de...supa :D am incercat chiar ca ma gandesc la lucruri care in trecut ma faceau furios, ma intristau, ma faceau sa sufar. degeaba. totul paleste sub aceasta lumina. sunt trezit de dimineata, nu am dormit in timpul zile, am inceput din nou chiar sa imi fac exercitiile, si totusi oboseala parca nu vrea sa se lipeasca de mine...
cred ca as putea sa continui la nesfarsit incercand sa descriu ceea ce traiesc acum, dar de obicei post scriptumurile ar trebui sa fie mai scurte decat textul carora sunt atasate...nu ?
va iubesc :)))))))))))