Buna dimineata,
M-am tot gandit cum sa fac cu blogul asta, si cred ca stiu. Cred ca dimineata la cafea e un moment bun pentru mine de scris...
Un alt moment bun e de seara. cand ar trebui sa incerci sa iti aduni ganduri de peste zi de care nu ai avut neaparat timp sa te preocupi.
In rest cred ca voi scrie ori de cate ori ma loveste "geniul pustiu" din mine (daca ma loveste :D)
In alta ordine de idei, azi incepe week-endul... cu o veste mai putin buna ca cica se pare ca o sa ploua in toata spania. De racit oricum s-a racit in ultimele doua sapt :(
Faza e ca inca ma bucur ca incepe week-endul. Si nu stiu de ce. Nu mai e vorba ca sunt liber in week-end, si nu lucrez.... hmmm...strange.
Probabil sunt inca sechele alea anilor petrecuti in slujba sistemului...
Friday, October 31, 2008
Thursday, October 30, 2008
Premiere
Sure thing i like Premiere.
Pai nemtii aia saracii daca si asa dau un ban, macar sa primeasca ceva calumea in schimb.
Ocazie de care, the underworld nu putea sa nu profite :D (glumesc cu underworld, dar cateodata chiar am impresia ca mai este o lume paralela... mai mult sau mi putin materiala), asa ca iata-ma si pe mine cu decodoru' upgrade cu un soft de decodat, pac cateva coduri, si uite Premiere :D
Tocmai am constatat ca ca se poate sa ai moca la tv filme din anul in curs. Si daca criza asta mondiala de lichiditate nu afecta si lichiditatile mele(ha ha), imi puteam lua un decodor HD. Si atunci sa te tii televiziune...
In fine, probabil suna copilareste pentru cei versati deja in sateliti & stuff, dar pentru mine e atat de nou ca ma bucur ca un copil :D
Si daca tot am amintit de filme din anul in curs, incercati the wackness (http://www.imdb.com/title/tt1082886/). f tare. mi l-a recomandat un prieten si mult timp tot nu am ajuns sa il vad... dar cand in sfarsit l-am vazut... imi venea sa ma ridic de pe canapea si sa aplaud :D
Pai nemtii aia saracii daca si asa dau un ban, macar sa primeasca ceva calumea in schimb.
Ocazie de care, the underworld nu putea sa nu profite :D (glumesc cu underworld, dar cateodata chiar am impresia ca mai este o lume paralela... mai mult sau mi putin materiala), asa ca iata-ma si pe mine cu decodoru' upgrade cu un soft de decodat, pac cateva coduri, si uite Premiere :D
Tocmai am constatat ca ca se poate sa ai moca la tv filme din anul in curs. Si daca criza asta mondiala de lichiditate nu afecta si lichiditatile mele(ha ha), imi puteam lua un decodor HD. Si atunci sa te tii televiziune...
In fine, probabil suna copilareste pentru cei versati deja in sateliti & stuff, dar pentru mine e atat de nou ca ma bucur ca un copil :D
Si daca tot am amintit de filme din anul in curs, incercati the wackness (http://www.imdb.com/title/tt1082886/). f tare. mi l-a recomandat un prieten si mult timp tot nu am ajuns sa il vad... dar cand in sfarsit l-am vazut... imi venea sa ma ridic de pe canapea si sa aplaud :D
Fericire - ce ? cine ? unde ? cand ? ...
O zi de fericire un an de lacrimi cere...zicea Omar Khayya,
Probabil adevarat. Studiat pe fiacare persoana in parte, acest citat poate da insa rezultate diferte, tocmai datorita naturii omului, a unicitatii sale.
De-a lungul timpului, plecand de la ganditorii antichitatii, trecand prin Kant si ajungand la Balzac, feirirea a fost un sbiect aplu dezbatut.
Nu o sa ma apuc aici sa dezbat toate curentele filosofice si toate opiniile ivite din aceste curente, deorece nu le stiu si nici nu mi se pare ca ar ajuta prea mult. Vremurile s-au schimbat, si oricat de mult ai incerca sa abstractizezi subiectul, tot ai mari sanse de a nu putea vedea fericirea asa cum a vazut-o un poet din secolul I sau un scriitor din secolul XIX.
Pornind de aici indraznesc sa cred ca fericirea e personala. E a fiecaruia dintre noi. Si mai cred ca aveam fiecare din noi portia noastra de fericire, din pacate asa cum se vede de multe ori, foarte bine ascunsa.
Ferircirea cred ca trebuie doar cautata. De fiecare in parte. Cred ca e o cauza frumoasa pentru a fi transformata in scop. Cred deasemena ca firul vietii fiecarui om duce la un moment dat la o tangentare a fericirii, fiecare in noi avand o anumita "bucata"de fericire alocata. Depinde de fiecare din noi sa o recunoastem, si sa incercam sa ne ghidam viata in asa fel incat sa putem "tangenta" fericirea pentru o perioada cat mai mare de timp.
Nu stiu restul oamenilor ce scop au in viata, si de cand ma stiu mi se pare foarte dificil sa-mi stabilesc si eu unul. Dificultatea provine din definitia noastra de muritori, si a imposibilitatii mele de a ma hotara ce e cu adevarat important.
Le-as vrea pe toate, obsinuind sa sustin pentru multa vreme ca daca as avea mai multe vieti, probabil ca intr-una as vrea sa fiu varu'lu' Cristofor Columb, in alta poate as vrea sa studiez insectele, o alta viata mi-as putea-o dedica calutilor de mare, etc etc...
Dar nu am decat una, & trebuie sa-mi recunosc limitele aici spunand tare si raspicat: "nu stiu altii cum sunt..."dar eu cand ma gandesc la toate astea nu reusesc sa fac nimic altceva decat sa imi adancesc dilema, nereusind sa ma regasesc in nici un scop al vietii.
Nu inteleg de ce nu se poate si in cazul meu sa stiu ceva sigur depre mine... de ce nu pot si eu sa stiu de mic ca vreau sa ma fac doctor, ma fac doctor, si gata. Sau inginer, sau orice...
Cercul vicios in care ma invart eu este compus din dragostea si aprecierea ce o am pentru viata pe de o parte, si de imposibilitatea de a decide care este un subiect cu adevarat important caruia sa-mi dedic viata, pe de alta parte.
Daca vrea cineva sa cometeze ceva de genul: "Ce imatur!" lasati-va sa fiu perfect de acord - nici nu ma simt altfel, atata vreme cat la 32 de ani inca nu stiu... wtf is going on with my live.
Si totusi, ca sa revin, cercetarile mele recente :D, arata spre fericire ca spre un tel sficient de interesant...
Un tel in care, la fel de altfel ca si la restul, drumul va jucat un rol important, acel arhivehiculizat "drum intiatic" ce ar putea avea marele rol in a ajuta in primul rand la descoperirea fericirii atribuite mie, intelegerea ei, si intr-un final...epuizarea ei prin... viata.
Nu stiu cum va fi acest drum, si nici nu vreau sa ma gandesc la asta, fiind de parere ca e bine sa iti savurezi viata, luand fiecare oportunitate in parte si tratand-o cu egal interes ca si pe celalalte.
Ceea ce pot sti despre acest drum sunt doar inceputul si sfarsitul...
Inceputul nu poate sa fie decat intr-un ingur fel, si acest lucru ii atribuie un mare avantaj: poti pleca in cautarea fericirii doar cu inima plina de bucurie, de good vibes, etc. Nu poti pleca pleca in cautarea fericirii incarcat de ganduri/intentii altfel decat imaculate. Nu poti pleca in cautarea fericirii inegrit de sentimente urate! Pur si simplu nu poti. Nu are rost. Nu ai cum sa ajungi acolo!
In capatul diametral opus se afla [doh] sfarsitul... care in mod evident depinde de succesul acumulat de-a lungul drumului...
Daca ai dat gres, that'it, asa cum SHE, spunea acum recent ca viata e ca parul din cur, scurta si plina de cacat, nu ai ce face.
Din nou diametral opus se alfa reusita!!!
Ce vreau sa zic aici e ca daca ajungi sa ai parte de fericire...nu cred ca poate fi un moment mai bun sa iti inchei socotelile cu viata (nu ma refer aici la nimic prematur :P), iar drumul tau mai departe de la punctul in care ai intalnit acea fericire pana la finalul propriu-zis al vietii sa fie intretinerea a ceea ce ai gasit...
Cam acesta este punctul de la care plec in acest blog al cautarii...
Probabil adevarat. Studiat pe fiacare persoana in parte, acest citat poate da insa rezultate diferte, tocmai datorita naturii omului, a unicitatii sale.
De-a lungul timpului, plecand de la ganditorii antichitatii, trecand prin Kant si ajungand la Balzac, feirirea a fost un sbiect aplu dezbatut.
Nu o sa ma apuc aici sa dezbat toate curentele filosofice si toate opiniile ivite din aceste curente, deorece nu le stiu si nici nu mi se pare ca ar ajuta prea mult. Vremurile s-au schimbat, si oricat de mult ai incerca sa abstractizezi subiectul, tot ai mari sanse de a nu putea vedea fericirea asa cum a vazut-o un poet din secolul I sau un scriitor din secolul XIX.
Pornind de aici indraznesc sa cred ca fericirea e personala. E a fiecaruia dintre noi. Si mai cred ca aveam fiecare din noi portia noastra de fericire, din pacate asa cum se vede de multe ori, foarte bine ascunsa.
Ferircirea cred ca trebuie doar cautata. De fiecare in parte. Cred ca e o cauza frumoasa pentru a fi transformata in scop. Cred deasemena ca firul vietii fiecarui om duce la un moment dat la o tangentare a fericirii, fiecare in noi avand o anumita "bucata"de fericire alocata. Depinde de fiecare din noi sa o recunoastem, si sa incercam sa ne ghidam viata in asa fel incat sa putem "tangenta" fericirea pentru o perioada cat mai mare de timp.
Nu stiu restul oamenilor ce scop au in viata, si de cand ma stiu mi se pare foarte dificil sa-mi stabilesc si eu unul. Dificultatea provine din definitia noastra de muritori, si a imposibilitatii mele de a ma hotara ce e cu adevarat important.
Le-as vrea pe toate, obsinuind sa sustin pentru multa vreme ca daca as avea mai multe vieti, probabil ca intr-una as vrea sa fiu varu'lu' Cristofor Columb, in alta poate as vrea sa studiez insectele, o alta viata mi-as putea-o dedica calutilor de mare, etc etc...
Dar nu am decat una, & trebuie sa-mi recunosc limitele aici spunand tare si raspicat: "nu stiu altii cum sunt..."dar eu cand ma gandesc la toate astea nu reusesc sa fac nimic altceva decat sa imi adancesc dilema, nereusind sa ma regasesc in nici un scop al vietii.
Nu inteleg de ce nu se poate si in cazul meu sa stiu ceva sigur depre mine... de ce nu pot si eu sa stiu de mic ca vreau sa ma fac doctor, ma fac doctor, si gata. Sau inginer, sau orice...
Cercul vicios in care ma invart eu este compus din dragostea si aprecierea ce o am pentru viata pe de o parte, si de imposibilitatea de a decide care este un subiect cu adevarat important caruia sa-mi dedic viata, pe de alta parte.
Daca vrea cineva sa cometeze ceva de genul: "Ce imatur!" lasati-va sa fiu perfect de acord - nici nu ma simt altfel, atata vreme cat la 32 de ani inca nu stiu... wtf is going on with my live.
Si totusi, ca sa revin, cercetarile mele recente :D, arata spre fericire ca spre un tel sficient de interesant...
Un tel in care, la fel de altfel ca si la restul, drumul va jucat un rol important, acel arhivehiculizat "drum intiatic" ce ar putea avea marele rol in a ajuta in primul rand la descoperirea fericirii atribuite mie, intelegerea ei, si intr-un final...epuizarea ei prin... viata.
Nu stiu cum va fi acest drum, si nici nu vreau sa ma gandesc la asta, fiind de parere ca e bine sa iti savurezi viata, luand fiecare oportunitate in parte si tratand-o cu egal interes ca si pe celalalte.
Ceea ce pot sti despre acest drum sunt doar inceputul si sfarsitul...
Inceputul nu poate sa fie decat intr-un ingur fel, si acest lucru ii atribuie un mare avantaj: poti pleca in cautarea fericirii doar cu inima plina de bucurie, de good vibes, etc. Nu poti pleca pleca in cautarea fericirii incarcat de ganduri/intentii altfel decat imaculate. Nu poti pleca in cautarea fericirii inegrit de sentimente urate! Pur si simplu nu poti. Nu are rost. Nu ai cum sa ajungi acolo!
In capatul diametral opus se afla [doh] sfarsitul... care in mod evident depinde de succesul acumulat de-a lungul drumului...
Daca ai dat gres, that'it, asa cum SHE, spunea acum recent ca viata e ca parul din cur, scurta si plina de cacat, nu ai ce face.
Din nou diametral opus se alfa reusita!!!
Ce vreau sa zic aici e ca daca ajungi sa ai parte de fericire...nu cred ca poate fi un moment mai bun sa iti inchei socotelile cu viata (nu ma refer aici la nimic prematur :P), iar drumul tau mai departe de la punctul in care ai intalnit acea fericire pana la finalul propriu-zis al vietii sa fie intretinerea a ceea ce ai gasit...
Cam acesta este punctul de la care plec in acest blog al cautarii...
The pursuit of happiness - blog title!
Salutare...tie celuia ce citesti :)
Inca nu m-am decis cum va arata acest blog, dar sper sa ii dau de capat pe parcurs.
Nasterea lui (a blogului) vine intr-un moment in care gandurile/intrebarile/dilemele mele au prins un tupeu deosebit, si se pare ca nu mai vor sa stea cuminti doar in mine. In asa fel incat am ajuns sa consider acest blog un fel de interfata intre nedumeririle mele si ale altora asemenea mie.
Pasul pare intr-un fel firesc, tinand cont de dorinta omenilor de a avea raspuns la intrebarile ce-i framanta, solutia la problemele ce uneori il coplesesc, sau pur si simplu pentru a te putea elibera de framantarile umane firesti.
Probabil voi scrie despre multe lucruri deja multa vreme framantate de alti oameni muuuuult mai destepti ca mine, dar cred ca fiecare persoana are dreptul sa isi expuna punctul de vedere, cahir daca a fost enuntat de altiii inaintea sa.
Neputand pretinde ca am citit toate cartile publicate vreodata, nu voi putea deasemenea sa pretind ca sustin un punct de vedere original.
In schimb ma voi stradui sa explic mecanismele ce au dus la o anumita parere in asa fel incat fiecare sa isi poate forma propria parere despre subiectul in cauza.
In final, ca si citez un om mare... S-auzim numai de bine
PS: Dragilor, o singura rugaminte in finalul primului post: daca cititi si aveti ceva de spus, do it. Injurati-ma, scuipati-ma, dati cu pietre, cu bolovani, cu orice, dar nu scapati din vedere un lucru foarte important: Daca ai ceva de spus, spune-o !!!
Inca nu m-am decis cum va arata acest blog, dar sper sa ii dau de capat pe parcurs.
Nasterea lui (a blogului) vine intr-un moment in care gandurile/intrebarile/dilemele mele au prins un tupeu deosebit, si se pare ca nu mai vor sa stea cuminti doar in mine. In asa fel incat am ajuns sa consider acest blog un fel de interfata intre nedumeririle mele si ale altora asemenea mie.
Pasul pare intr-un fel firesc, tinand cont de dorinta omenilor de a avea raspuns la intrebarile ce-i framanta, solutia la problemele ce uneori il coplesesc, sau pur si simplu pentru a te putea elibera de framantarile umane firesti.
Probabil voi scrie despre multe lucruri deja multa vreme framantate de alti oameni muuuuult mai destepti ca mine, dar cred ca fiecare persoana are dreptul sa isi expuna punctul de vedere, cahir daca a fost enuntat de altiii inaintea sa.
Neputand pretinde ca am citit toate cartile publicate vreodata, nu voi putea deasemenea sa pretind ca sustin un punct de vedere original.
In schimb ma voi stradui sa explic mecanismele ce au dus la o anumita parere in asa fel incat fiecare sa isi poate forma propria parere despre subiectul in cauza.
In final, ca si citez un om mare... S-auzim numai de bine
PS: Dragilor, o singura rugaminte in finalul primului post: daca cititi si aveti ceva de spus, do it. Injurati-ma, scuipati-ma, dati cu pietre, cu bolovani, cu orice, dar nu scapati din vedere un lucru foarte important: Daca ai ceva de spus, spune-o !!!
Subscribe to:
Posts (Atom)
