last post

Imi amintesc cum am refuzat sa cred. Imi amintesc semnalul. Discret, ca de fiecare data. Usor de ignorat.
In fine, lipsa de activitate cerebrala din ultimul timp isi spune cuvantul. Shutdown-ul autoaplicat constant isi face simtite efectele secundare.
Trec peste ceea ce consider eu efecte materiale (ambele computere stricate in aceeasi zi!?) si ajung la cele mai putin palpabile…
Ideile sunt incalcite din nou. Nimic nu are orizont. Sunt in coltul ringului cu garda jos. Am impresia ca astept lovitura finala.
Oare va veni acum ? sau va trebui sa mai trec printr-o runda de viata ca sa ajung la aceeasi concluzie ?
Am inceput sa uit tot. fericire ? heh. Frumoasa idee. Ma gandesc daca oare prin lene poti ajunge fericit… Sau daca te poti sinucide. Sa reusesti sa iti induci atata lene incat sa devii prea lenes ca sa mai traiesti? Daca se poate asta, cu siguranta eu sunt pe drumul cel bun.
Am inceput sa am indoieli din ce in ce mai mari … in oameni. ori exact aici aveam mai mare nevoie sa nu imi pierd speranta. Exact in oameni ar trebui sa cred pentru a putea merge mai departe. Ori deja de prea mult timp ma pierd in aceleasi intrebari fara raspuns.
Si tocmai din aceasta cauza am inceput sa ma intreb daca nu cumva raspunsul pur simplu nu este acolo. Ori daca este asa, atunci s-a terminat. Pentru ca nu vad decat o unica directie, iar pentru a continua, trebuie sa gasesc raspunsurile. Si daca nu sunt acolo unde le caut eu, insemna ca directie este gresita.
De fiecare data cand recitesc ma indepartez si mai tare. Incep sa ma uit disperat in jur, si totul pare un deadend. Ori asta nu prea are explicatie pentru mine decat daca sfarsitul este aproape. Doar atunci cred ca ramai fara solutii.
O fraza dintr-un film recent vazut imi vine in minte: “existi atata timp cat existi in gandurile celorlalti.
Daca reusesti insa sa dispari din gandurile celorlalti, reusesti sa dispari de tot ?

frozen food

multumesc oricarei persoane care are meritul de a se fi gandit pentru prima data la acest lucru. conform wikipedia, se pare ca in principal scandinavii ar fi "vinovati", dar articolul nu pare oricum foarte documentat.
in fine, datorita acestei inventii am devenit un bucatar desavarsit dupa parerea mea. si cu ocazia asta o sa renunt la carne se pare pentru o lunga perioada de vreme. sunt atatea feluri de orez si legume congelate, garnisite cu tot felul de "marisco" - in spacial prea iubitii mei shrimps incat nu stiu cand o sa am timp sa ma satur de toate :)
ca nu sa nu mai spun ca totul este gata undeva intre 5 si 7 minute...

in sfarsit

s-a mai racorit putin. a si plouat. si nu poaie din aia care te sufoca la 5 minute dupa. nu. poaie din aia care racoreste tot. am si uitat ca exista racoare. e pentru prima data dupa nu stiu cate luni cand mi-am luat un tricou pe mine in casa :D
in sfarsit pot sa opresc ventilatorul...