o secunda

Am cumva impresia ca pentru a supravietui in aceasta lume trebuie sa ma anihilez total. Am ajuns la concluzia ca nu imi pot permite sa am nici o opinie. Ca nu trebuie sa supar/deranjez pe nimeni cu vre-o idee ce mi-ar putea veni.
simt ca pot sa ajung subordonatul total. indiferent who's the boss.
totsi sunt situatii care ma iau prin surprindere si nu stiu cum a reactionez. destul de rar mi se intampla, dar se intampla. de exemplu, daca sunt implicat intr-o activitate ce implica mai multe persoane. si brusc cineva se trezeste ca a ma vazut filmul respectiv, si stie el deja toate mutarile. si incepe saaaaa... (nu stiu cm sa scriu asta frumos)... ii indrume pe ceilalti in activitatea lor in asa fel incat sa se atinga telul comun. cum evident a uitat cateva secvente din filmul ce isi aduce aminte doar el ca l-a vazut, omul poate da si cateva sfaturi care risca sa para fara sens. din punctul meu de vedere, faptul ca ceilalti aleg sa urmeze sfatul fara nici o problema, este perfect ok. problema apare in mometul in care sunt intrebat eu de ce nu mai particip brusc. in acel moment, pe care l-am trait de cateva ori deja, raman perplex. pentru ca nefiind pregatit ce sa spun dinainte, avand capul preaplin de gandurile mele, risc sa spun adevarul. si e multe ori, adevarul asa cum il vad eu, e legat doar de faptul ca pana acum s-au urmat sfaturile unui idot complet. si ca e normal ca la un moment dat sa constati ca ai construit casa in jurul unui stalp de inalta tensiune, si nu ai cum sa ii faci acoperisul acum, doar din cauza ca ai lucrat la indicatiile unui retardat.
ideea este ce te faci insa cand nu iti poti spune parerea ? eu nu vad alta varianta decat o anihilare a mea completa. pur si simplu sa nu mai fiu eu deloc. sa nu mai fac nimic. sa nu mai gandesc deloc. sa intreb pe cineva in legatura cu fiecare lucru. "sa pun acum laptele in frigider?" etc.... sa nu mai trebuiasca sa iau eu nici o decizie in legatura cu nimic. ce fel de paine mancama azi ? orice fel de paine. oare as putea sa ajung sa traiesc atat de dependent de orice persoana din jurul meu incat sa incerc macar pentru o secunda sa imi opresc gandurile ??? sa vad pentru macar o secunda cum e aceasta senzatie. cred ca in secunda respectiva m-as odihni atat de tare incat as putea merge mai departe inca 10 vieti.
dar ce poti face pentru a obtine acea secunda ??? doar sa eviti sa gandesti. asta imi pare singura optiune.

Las fresas

Azi mi-am adus aminte de ce mai imi place mie spania :D. din cauza capsunilor. Azi am mancat niste capsuni mai mari decat renglotele. si care aveau si gust de capsuni.
Simt ca in nopatea asta nu o sa pot dormi pana nu termin ladita cu las fresas :D

Soulmate/s - prima completare

Soulmate is a term sometimes used to designate someone with whom one has a feeling of deep and natural affinity, love, intimacy, sexuality, spirituality, and/or compatibility. A related concept is that of the twin flame or twin soul – which is thought to be the ultimate soulmate, the one and only other half of one's soul, for which all souls are driven to find and join.

Soulmate. Wikidpedia. Asta se poate gasi pe acel site. Intrebarile mele fata de aceasta expresie (pentru ca in limba romana se traduce printr-o expresie) sunt nenumarate. In primul rand m-am intrebat daca a existat vreodata asa ceva. Am pus intrebarea la timpul trecut dintr-un motiv foarte simplu. Pentru ca nu cred ca exista suflete pereche atata timp cat aceste suflete isi petrec timpul intr-un ambalaj pe care obisnuim sa il numim „om”. Pentru ca nu cred ca atata timp cat existam sub aceasta forma de viata pe care o cunoastem cu totii putem spune fara nici o urma de indoala ca ne-am gasit sufletul pereche.
Sincer, cred ca este o expresie mult prea pretentioana pentru conditia noastra umana. Cred ca o folosim dintr-o dorinta de a exacerba anumite sentimente atunci cand le avem. Este o expresie inventata pentru a ascunde natura noastra trecatoare....
...
PS: punctele de mai sus inseamna ca acest post nu este gata :D

1.am revenit. la intrebarile ce privesc aceasta tema. De ce? Din ce nevoie au inventat oamenii acest termen? Erau la un moment dat doi inamorezi care, nestiind cum sa isi marcheze dragostea ce o simteau unul pentru celalalt in acel moment, si constienti fiind de faptul ca probabil nu or avea sansa sa moara precum romeo&juliet, si ca implicit unul din ei urmeazasa sufere, au hotarat sa isi gaseasca ceva care sa il ajute pe spravietuitor sa treaca peste perioada ce urmeaza sa o traiasca fara celalalt. Si cred ca faptul ca sufletele lor sunt facut sa fie for ever impreuna, asa cum suna teoria, celalalt isi va intampina sfarsitul cu zambetul pe buze. Suna destul de convingator pentru mine.

nemultumiri recente

Printre multele nemultumiri care ma incearca traindu-mi viata printre semenii mei, este una care creste din ce in ce mai mult. Si anume dorintele preluate. De la ceilalti. Cand auzi pe toata lumea in jurul tau dorindu-si diverse lucruri, e foarte greu sa nu ajungi sa ti le doresti si tu. Cel putin mie asa mi se pare. Nu mai vorbesc despre fatul ca daca incep sa vorbesc eu despre dorintele mele, nu trec 5 minute fara sa se uite cineva lung si intrebator la mine.
Au inceput sa imi vina ganduri despre izolare si alte varinate de luat in calcul. Poate sa sune aiurea, dar in ce in ce mai mult am impresia ca doar de unul singur ai intr-adevar sansa sa vezi daca iti place de tine sau nu. Si sa schimbi ceva in cazul in care nu iti place ceea ce gasesti. Pentru ca ascuns dupa altii prin masca pe care o porti in fiecare zi practic fugi de tine insuti.

Despre inteligenta...

"Cei care cred că inteligenţa are vreo nobleţe, cu siguranţă că n-au destulă pentru a-şi da seama că nu e decît un blestem. Anturajul meu, colegii mei de clasă, profesorii mei, toată lumea m-a considerat întotdeauna inteligent. N-am priceput niciodată prea bine de ce şi cum ajungeau la acest verdict despre persoana mea. Am suferit de multe ori din cauza acestui rasism pozitiv, al celor care confundă aparenţa inteligenţei cu inteligenţa şi te condamnă, dintr-un prejudiciu fals favorabil, să reprezinţi o figură cu autoritate."(M. Page - M-am hotara sa devin prost)
Si daca m-ar fi lovit harul divin, nu cred ca as fi putut sa expun mai bine ideea de mai sus. Chiar daca ma preocupa formularea ei de multa vreme...
In ce anume se masoara inteligenta ? Exista o masura universala dupa care am putea stabili gradul de inteligenta al semenilor nostrii ?
Eu am ajuns sa cred ca se poate imparti in doua inteligenta. Acea inteligenta aplicata in viata de zi cu zi, spre bunul mers al vietii persoanei care se bucura de respectiva inteligenta. Cu siguranta, intr-un anumit punct, acesta forma a inteligentei poate fi usor confundata cu experienta. Dar experienta la randul ei poate fi considerata un atribut al inteligentei. Pentru ca a invata din propria ta experienta cere un anumit grad de intelegere al situatiilor prin care treci. Ori a intelege ceva, orice, presupune un proces al mintii prin care ajungi la respectiva intelegere. Si tocmai acest proces poarta numele de inteligenta dupa opinia mea.
Pe de alta parte mai exita o alta forma e inteligenta. Acea care nu foloeste la nimic. Nici posesorului ei, si nici persoanelor din jurul sau. Din acest motiv sunt tentat sa spun ca atributul "ïnteligent" nu isi are locul in aceasta situatie.
Daca accept aceasta clasificare a inteligentei, trebuie neaparat sa-i gasesc celei de a doua forme un alt nume. Pentru ca neputand nimeni beneficia de pe urma inteligentei unei persoane, nici macar ea insasi, acesta isi cam pierde sensul.
mai urmeaza...

Brocartul si micsuneaua

Oare exista cursuri de limba spaniola altele decat cele facute de bravii profesori romani ? Ceva tineret in speta m-ar interesa. Pentru ca mi se pare stupid sa incerc sa invat limba spaniola dupa un curs din care nu inteleg cuvintele in romaneste.
Adica nu am chef sa stau sa caut ce inseamna „micsuneaua” si „brocartul” in romana. Si din moment ce nu stiu ce inseamna in romana, ma gandesc la faptul ca poate nu sunt chiar asa de uzuale, daca nu am avut ocazia sa le folosesc pana acum, si implicit sa aflu exact definitia lor. Am impresia ca brocartul ar fi ceva material textil ?!? iar de micsunea am auzit pana acum, dar nu am nici o idee ce ar putea fi... ceva de mancare, sau un fruct al unui copac ???!!! "cand o face plopul pere si rachita micsunele" ar fi singura expresie in care as putea folosi micsuneaua, chiar si fara sa stiu ce inseamna :D
& cert este ca nu am spus folosit cele doua cuvinte de mai sus in nici o propozitie vreodata.

I'm looking forward to nothing

Mi-a inveselit ziua expresia asta. Nu stiu daca am auzit-o undeva, sau cum a ajuns la mine dar imi place.
Mi se pare ca e o expresie cumva scurta, dar foarte precisa.
Am sa revin pe tema asta.

Terorism - HA HA

Cum am hotarat sa demarez procesul de acomodare in spania si in ceea ce privete latura oficiala, am facut ceva drumuri si pe la sediul politiei nationale.
Acolo am tot vazut un poster cu 6 pesoane urmarite pentru apartenenta la grupul lor basc de terorism local.
Nu cred sa fi avut vre-un din cei 6 de pe afis mai mult de 23-24 de ani. Patru baieti si doua fete.
Cand le-am vazut fetele prima intrebare care mi-a venit a fost... wtf... ce puteau copii aia sa faca de au ajuns in respectivul anunt?
Anyway...e mai putin relevant ce au facut decat ceea ce i-a dus in situatia de a face. Nu ma pot abtine sa ma intreb ce crezuri poti avea la douazeci si ceva de ani care sa te conduca intr-acolo incat sa iti risipesti viata pentru ideologiile unor lasi care stau in umbra si isi rad in barba?

Circle of trust

Din cate imi aduc aminte intr-unul din cele doua meet the parents/fokers, De Niro vorbea de un "circle of trust"...
si cum tot timpul am considerat ca fiecare suntem inconjurati de tot felul de cercuri sociale/personale/familiale/etc, mi-au ramas cumva in cap vorbele lui de niro
ideea e ca mi-a placut in sinea mea acea expresie, si mi-am adoptat-o cumva. si in timp am inceput sa imi dau seama daca am un "circle of trust"...
la un moment dat mi-am dat seama ca e mic rau cercul asta al meu. dar m-am consolat repede cu ideea ca bine macar ca il am si pe asta. altii isi traiesc o viata fara sa isi dea seama daca au pe cineva in circle_of_trust-ul lor. si ca, chiar daca sunt putini, oamenii din cercul meu sunt frumosi. din toate punctele de vedere. sunt acei oameni carora le-as raspunde la orice intrebare mi-ar pune. sunt oamenii in mainile carora, daca ar fi sa apelez la vechea masura a increderii umane, mi-as pune linistit viata. sunt omenii care cumva au reusit sa ma convinga ca nu mi-ar face rau in nici un fel posibil.
Sunt oamenii in spatele carora am ascuns tot timpul indiferenta mea fata de parerea rasei umane despre mine. Sunt singurii oamenii a caror parere conteaza penru mine.
Ce se intampla insa cand acest "circle of trust" incepe sa [*] ?
*=nu stiu sa pun in cuvinte...

Chris Rock

I got a new idol :)
Foarte serios vorbind, tipul e fenomenal. Fantastic.
Am vazut doua show-uri ale lui, Never scared din 2004 si Kill the messenger din 2008 si nu imi vine in cap decat un singur adjectiv: superbe :)

PS: se gasesc ambele pe torrent.

Lacrimi

Ce sunt lacrimile ? Ce iseamna ele pentru noi ? Ce ne arata ? ce ne invata ? reuseste cineva sa invete ceva din lacrimi ? asta se cheama sa inveti din greseli ? sunt greselile cele care provoaca lacrimile ? ce anume mai provoaca lacrimi ?
am tot auzit ca poti plange de bucurie. eu unul nu am reusit asta. am reusit sa plang doar din cu totul alte cauze decat bucuria.

Rocknrolla

L-a vazut cineva ? Pareri ? Eu unul l-am asteptat cu sufletul la gura. Il am de doua luni in 4 varinate filmate cu camera in cinematograf, si nu m-am uitat la el pana nu a aparut dvdrip-ul. Doar asa ca sa il savurez asa cum e cuvine :D
Ultimul film semnat Guy Ritchie. Si mai ales ca se anunta a fi din genul deja consacrat (Snatch & Lock Stock ...).
Well...l-am vazut. Mi-a placut. Trebuie sa-l revad. Pe langa faptul ca ii cam lipseste sfarsitul, in ideea unei evidente continuari, iar trucul asta deja a expirat cumva odata cu kill bill-ul lui tarantino, la prima vizionare am avut impresia ca are un pic prea multe parti ...seci.
trebuie neaparat sa-l revad. de cateva ori. & atunci o sa revin cu noi impresii. Si cine stie ?... poate si cu ceva replici :D nu de alta dar am remarcat cateva din prima, iar filmele lui guy ritchie, cel putin pentru mine, devin din ce in ce mai savuroase, odata cu revederea lor...
hla

somn

de cateva zile am inceput sa sting televizorul inainte de a ma pune sa dorm. nu imi aduc aminte sa se mai fi intamplat asta vreodata pana acum. Vreodata voit, vreau sa spun.
Dimpotriva, toata viata mea pana acum am fost convins ca nu pot sa adorm daca este liniste. Aveam nevoie de fundalul televizorului mai mult decat orice.
Ani de zile am adormit la propozitia... and now, the lion sleeps..., de la animal planet.
Si acum ? Ce s-a intamplat ? de unde nevoia asta de liniste completa pentru somn ???

fara titlu...deocamdata

Vreau sa incerc sa pun in cuvinte ceva din ceea ce simt. Pentru ca am ajuns cumva intr-un punct din care nu pot merge mai departe. Imi ia prea mult timp sa reiau aceeasi imagine in minte, in asa fel incat cumva cand ajung in starea necesara, sunt obosit sa merg mai departe...
Nu stiu cum sa explic mai bine de atat aceasta senzatie.
M-am gandit sa scriu insa pe parcurs, in asa fel incat prin recitire sa ajung cumva sa invat acea stare, sa ma duc direct in ea si de acolo sa merg mai departe.
Nu am facut oricum foarte multi pasi, si tot ceea ce pot pune in cuvinte este faptul ca incercand sa ma uit in mine, vad ceva. Ceva ce ma linisteste. Ceva ce imi alunga toate grijile. Daca ar fi sa imi folosesc imaginatia si sa descriu altfel, e ca un fel de .... glob, sa zicem. Ce emana o lumina foarte calda in jurul lui. Si care ma face sa zambesc de fiecare data cand ajung sa il vad. Care simt ca ma umple de bine. Imi alunga orice gand nepotrivit cu acea senzatie de liniste/pace ce ma incearca. De fiecare data insa cand incerc sa il privesc in profunzime nu pot. E ca un fel de soare in interior, care in momentul in care incerci sa il privesti direct te orbeste. Pe mine ma face sa raman un simplu spectator, care se bucura de ceea ce are de oferit acest glob din felul cum ajung sa il privesc acum.
Aici simt cumva nevoia sa fac precizarea ca l-am numit glob, doar pentru a-l putea asocia cu o imagine deja existenta in mintea mea. Pentru a-l putea personifica dupa intelesul meu de acum. Trebuie deasemenea sa specific ca de fapt nu are nici o forma ceea ce am eu impresia ca vad.
Ce ma socheaza insa cel ma tare este faptul ca senzatia ce mi-o provoaca aceasta „vedere” a globului, chiar si ideea ca am aflat cumva de existenta lui, este foarte reala. Si foarte reconfortanta. Foarte linistitoare. E o senzatie pe care atunci cand o am ma simt extraordinar. As putea cu usurinta in acele momente sa spun ca sunt fericit cred. Nu pot sa imi sterg zambetul de pe fata nici o secunda in acele momente. Un zambet provocat de ... nimic.
Am incercat sa experimentez in scurtele momente in care am beneficiat de aceasta senzatie. Am incercat sa ma gandesc la lucruri rele. Oribile. La sentimente urate.Cu alte cuvinte, la orice ceea ce mintea mea definiste ca fiind rau.
Nu a mers. Nu am reusit sa imi imaginez nimic rau. Nici cea mai mica ideea de a face cuiva altceva decat bine. Si in acelasi timp, simteam cum aceasta senzatie parca ma protejeaza si pe mine de ...rau, luat in sensul lui abstract.
Cam astea ar fi sentimentele ce ma incearca atunci cand reusesc sa ajung in starea necesara sa vad acel mic glob luminos...
Si de fiecare data cand ma gandesc la el simt ca ma luminez cumva. Dar toate acestea merg doar pana in acet punct. La care am ajuns mai demult deja, si de care nu pot trece. Ceva ma opreste sa inteleg care e calea de urmat pentru a putea beneficia de acea stare in fiecare zi, in fiecare ora, in fiecare minut.
inca...

Switch user / Log off / Restart / Sleep / Hibernate / Shut down

Cum se poate depasi o pana de.... orice ? Imagiatie, inspiratie, ...orice.
Se pot epuiza acestea ? Sau este doar o pauza ? Ma simt plin de....nimic concret. Parca preaplin de ganduri si intrebari, am intrat intr-un fel de amorteala a mintii.
Daca pana de curand reuseam sa imi intorc pe toate fetele aproape toate gandurile care imi treceau prin minte, supunandu-le celor mai "nefericite tratamente", si storcand din ele tot ceea ce eram capabil sa extrag, in ultima perioada ma incearca un fel de ceata care imi taie orice acces la a-mi folosi resursele.
Ma simt cumva ca si un computer ce beneficiaza de vestitul sistem de operare "w" :D
Care tocmai s-a blocat cumva. Adica mai merge, poti sa muti mouse-ul e colo-colo, dar nu mai poti folosi aproape nimic. Toate aplicatiile se blocheaza intr-o anumita faza.
Simtindu-ma dupa cum am mai spus intr-o situatie similara, am apelat la prima ideea ce mi-a trecut prin cap si era si la indemana: solutiile oferite de bill !
Switch user / Log off / Restart / Sleep / Hibernate / Shut down
Well...prima tine inca de filmee SF. A doua parea la un moment dat destul de aproape, dar totusi intangibila pentru moment. Cum ultima optiune este asul din maneca fiecarui nefericit ce isi pierde cumva increderea ca o poate scoate la capat in viata asta, au ramas restart, sleep si hibernate. cum nu reusesc inca sa fac diferenta intre sleep si hibernate nici la computer si nici in ceea ce ma priveste pe mine, le voi considera pe acestea doua ca fiind acelasi lucru.
Deci raman cu doua optini pana la urma. Restart si sleep/hibernate. Cum pentru a dormi nu cred ca iti trebuie mare calificare, am decis sa ma concentrez asupra restart-ului.
Daca la computer este simplu (existand tot timpul varianta sa il scoti din priza pur si simplu), am inceput sa rad cand mi-am dat seama ca eu nu am buton de restart. Si nici cablu de bagat si scos din priza. Adica ok, ma pot scoate din priza (see ultima varianta), dar nu ma pot baga la loc. Si, si daca m-as putea cumva baga la loc in priza, nu am nici o garantie ca nu o sa pornesc exact din acelasi punct de unde m-am deconectat.
Concluzia nu poate sa fie decat ca am abordat gresit aceste optiuni in varianta de a le mi le aplica mie.
Totusi, simtind acut nevoia unui "reboot", nu ma pot abtine sa nu lansez urmatoarea intrebarea...
Cum se face, cu reale sanse de reusita, sa iti restartezi sistemul ?

Zodii...

Toata viata mea am crezut ca sunt nerabdator. si m-am comportat ca atare. m-am comportat nerabdator. in toate. si de fiecare data cand prin cine stie ce circumstante ajungeam sa-mi citesc pe undeva caracteristicile zodiei, si vedeam ca rabdarea era pusa la mare pret, ma umfla rasul.
si daca stau bine sa ma gandesc asta era unul din argumentele mele de a nu crede in zodii. faptul ca peste tot zodia mea era descrisa ca foarte rabdatoare. si eu ma simteam cel mai nerabdator om de pe pamant.
asta pana mi-am dat seama ca expresia lui de niro ..."all the good things comes to those who wait" a devenit un fel de crez al meu.
cu alte cuvinte am decoperit ca de fapt am o mare rabdare...
sau multa ?

Bulina verde aka the little green dot

Gmail. mail-ul de a google. vine si cu optiunea de chat. google talk.
gmail-ul imi da sens. e ultimul lucru de care ma agat. de bulina verde din gmail. aceea care iti arata cand cineva este online. bulina aceea verde imi da sens cand sunt mai fara sens. imi spune ca cineva e in fata calculatorului in acel moment. si ca face ceva. & cateodata e suficient.
am invatat sa traiesc cu bulina verde.
thank you bulina verde :)

o alta urare...

un an decisiv. Am primit urarea asta. & mi se pare foarte tare :) si chiar as vrea sa mi se intample. sa fie un an decisiv. somehow...:)

un nou an...?

Inceput de an. Toata lumea isi face planuri. Bilanturi. Isi pune dorinte. Spera intr-un ceva mai bun. Fie ca e vorba de un an mai bun, de o viata mai buna, etc.
Si eu sper. Sa fiu sanatos. In rest, sunt in acelasi impas de dorinte ca si pana acum...
Parca mi-as dori si eu ceva...dar nu reusesc sa imi dau seama ce. & cred ca asta e cel mai bun lucru care mi l-as putea dori pentru anul acesta... sa ajung sa imi doresc ceva....