Maradona by Kusturica

Am de ceva vreme filmul, si abia azi l-am vazut. si mai vreau sa-l vad de 100 de ori repede. cred ca am fost cu ochii in lacrimi de vre-o 4 ori de-a lungul filmului...
felul in care il primesc fanii lui napoli ... fara cuvinte...
trecand peste partea fotbalistica, felul in care pune kusturica punctul pe i cu ce se intampla prin lume m-a lasat fara replica prin simplitate
m-am indragostit neconditionat de maradona, si il voi declara pana la sfarsitul vietii mele cel mai mare fotbalist ever :)
pornind de la un tricou cu stop bush pe tot pieptul, trecand prin refuzul de a-l cunoaste pe mostenitorul tronului britanic, chavez, fidel, tatuajul cu che, filmul este pentru mine o capodopera in cel mai pur sens. Imaginile, comentariile, discutiile, si sa nu uit ... soundtrack-ul zece cu felicitari !!!
nu pot sa nu spun ca aproape tot filmul este acoperit de god save the queen a lui pistols... si se termina cu manu chao cantandui zeului live pe strada
... si yo fuera maradona, viviria como el...
un singur cuvant de incheiere: replay :)

loose change: final cut

m-am tot intrebat, daca ar fi sa aleg un moment istoric care s-a petrecut pe parcursul vietii mele, care ar fi acela. un eveniment care sa aiba darul de a schimba intr-un fel sau altul cursul istoriei.
au fost ceva razboaie. a fost caderea zidului berlinului. si a fost 9/11.
au mai fost desigur o multime de descoperiri/inventii, unele mai utile, altele mai putin utile.
dar evenimentul major a fost fara indoialoa 9/11. tot ceea ce a urmat, si cred eu, ceea ce va urma, nu fac altceva decat sa imi intareasca aceasta convingere. atunci a fost momentul initial. de atunci au inceput sa se schimbe regulile. de atunci concepte precum democratie, drepturile omului, libertate, etc. au inceput sa fie rescrise pe tacute.
trebuie sa recunosc faptul ca eram un copil inca. destul de mare, dar copil. mi-a ramas perfect intiparita in minte acea perioada. faceam un curs de induction la o companie de asigurari. am plecat de la curs. am sunat sunat pe cineva sa intreb daca nu are chef de un citro. mi-a raspuns ca nu ii vine sa creada ce vede la televizor. america este atacata. gemenii sunt in flacari. am intors instantaneu spre casa. unde am vazut, la fel ca toata lumea imaginile. la fel ca tuturor, nu-mi venea sa cred. vizitasem WTC-ul cu cativa ani inainte. eram socat.
nu atat de socat incat sa nu functionez ca de obicei. si cum "question everything" a fost motto-ul meu din totdeauna, nu a mai fost decat un pas pana sa ma gandesc inca din acel 11 sept 2001 ca nu tocmai acei "teroristi arabi" indicati mai mult sau mai putin subtil in mass media ar fi la originea "atacului". cred ca abia cu un an inainte terminasem de citit protocoalele, asa ca eram abia la intrare ca sa zic asa. aveam multe de descoperit/inteles din acel moment. Prin urmare, gandul ca nu acei arabi sunt responsabili mi s-a parut si mie foarte curajos.
Atat de curajos incat, a doua zi, cand trainer-ul de la induction a dat liber la discutii, pentru ca era absurd sa pretinda sa trecem mai departe ca si cum nimic nu s-a fi intamplat, am tacut. am tacut si am ascultat parerile tuturor. asta pana cand un viitor coleg avea sa puna intrebarea: "s-a mai gandit cineva ca poate lucrurile nu stau tocmai asa cum au fost prezentate?"
imi amintesc cum mi s-a facut pielea ca de gaina. m-am intors si aproape instantaneu l-am intrebat la ce se refera. la cine s-a gandit? raspunsul lui a fost rapid: "evreii" ?!?
in fine, chiar daca in timp raspunsul s-a dovedit a fi un pic altul, pentru acea ora erau exact gandurile mele. am asteptat cu nerabdare pauza pentru a ma putea duce la el sa il intreb ce stie. ce a citit. ce a auzit. am constatat ca, si el era abia la inceput.
cum pentru mine s-a dovedit ca acele zile coincideau cu inceputul unei atlfel de povesti, subiectul a ramas in mintea mea neatins pentru mult timp. am incercat sa-l protejez de informatiile ce veneau pe canalele clasice de comunicare (mass media) dintr-un fel de instinct care imi spunea ca nu am nimic de vazut acolo. varianta oficiala o sa o pot gasi publicata in orice manual de istorie. dupa cativa ani insa, cand am inceput sa ma lamuresc cum stau lucrurile, am inteles ca acea zi de septembrie avea sa schimbe definitiv cursul istoriei. cine intelege pe deplin semnificatiile acelei zi, nu cred sa mai aiba vre-un dubiu asupra viitorului. cel putin acelui viitor gandit de altii pentru noi.

PS: titlul este un documentar. unul din cele mai bune dupa parerea mea pe aceasta tema.

definitii

Definiţia este operaţia logică prin care se stabileşte conţinutul unei noţiuni. Tot definiţie se numeşte şi enunţul prin care se face această operaţie. Adesea definirea unei noţiuni se face prin indicarea genului proxim şi a diferenţei specifice: genul proxim este termenul de referinţă al definiţiei, cel mai apropiat ca sens de noţiunea definită; diferenţa specifică este trăsătura caracteristică a noţiunii, care o deosebeşte de celelalte noţinui cuprinse în genul său proxim.

Pentru ca o definiţie să fie funcţională, ea trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

Să fie caracteristică;
Să nu fie circulară (un cuvânt nu se defineşte prin el însuşi);
Să fie clară şi precisă;
Să fie logic afirmativă;
Să nu conţină contradicţii.
Definiţia încheie un proces de cunoaştere
sursa: Wikipedia

Am ajuns sa apreciez in timp definitiile simple. scurte. concise. Mi se par cele mai relevante.
Cu cat mai simpla/scurta/concisa este o definitie, cu atat are mai putine sanse de a face loc altor interpretari.
daca acceptam ca valoarea intrinseca a fiecarui cuvant poate reprezenta o definitie, atunci putem trage concluzia ca fiecare cuvant folosit intr-o definitie creste sansele ca acea definitie sa isi piarda din valoare pe masura ce volumul sau de cuvinte creste.
Ma refer aici la faptul ca nivelul de intelegere al persoanelor este diferit. Iar din aceasta cauza, un anumit cuvant poate avea o semnificatie diferita (sau o masura diferita) pentru fiecare persoana in parte. Ori daca se intampla asa, mi se pare clar ca acea definitie isi pierde din sens.
Simt nevoia sa fac precizarea ca referirile mele sunt legate de incercarea de a defini mai degraba concepte decat lucruri materiale (case, avioane, campii, tigrii etc)
In acest sens, am ajuns sa apreciez foarte mult definitiile formate dintr-un singur cuvant.
si ca sa nu ma pierd in explicatii, urmand aceeasi idee de simplitate, voi exemplifica: daca cineva vrea sa stie care este definitia mea pentru "rau" sau "rautate" la nivel de concept, o sa raspund pe loc "bani". si asta pentru ca pentru mine, banii sunt la baza celor mai multe rele care se petrec, atat pe pamant in general, cat si in viata fiecaruia.
Pana la urma, nu poate fi decat interesant acest exercitiu cu definitii dintr-un cuvant pentru concepte atat de vagi.

365

un an. exact azi. 15 kg mai putin. ceva mai mult par. conditie fizica, mult mai buna. conditie psihica... mult mai buna.
am gasit raspunsul la unele intrebari ce le aveam in urma cu un an ?
cu siguranta ca da.
am gasit raspunsul tuturor intrebarilor ce le aveam in urma cu un an ?
cu siguranta ca nu.
ca o mica paranteza,am ajuns sa cred ca numarul intrebarilor ramane constant atata timp cat "stationam". cealalta varianta ar mai fi sa creasca. cu cat incercam mai mult sa le gasim raspunsuri. varianta in care numarul intrebarilor scade se aplica doar idiotilor. imi cer scuze pentru exprimare, dar nu vad cum ar putea fi denumit altfel un om care da dovada de atata vanitate incat poate pretinde ca a inteles totul. sau aproape totul.
un an. e mult ? e putin ? habar nu am care ar tebuie sa fie punctul de referinta in acest caz, asa ca prefer sa trec peste tipul acesta de intrebari.
un an. timp in care am aflat multe. despre multe. cele mai multe ... despre mine.
un an in care am incercat sa traiesc din cea mai pura intamplare.
un an in care am incercat sa vad incotro ma duce viata traita zi de zi fara nici un plan.
un an in care am incercat sa fiu maxim de pozitiv fata de orice si oricine.
un an in care mi-am infruntat lucid depresiile, incercand sa scot tot ceea ce este bun din ele.
un an in care mi-am privit cu curaj fricile, incercand sa le inteleg, ca sa le pot combate. ca sa imi demonstrez mie ca nu trebuie sa imi fie frica de nimic.
un an in care am vazut ceea ce banuiam de mult ca exista. si anume faptul ca in viata ceea ce ne caracterizeaza pe noi ca si fiinte umane nu are nimic material printre elementele constitutive. notiuni ca si taria de caracter sau principii temeinic argumentate au, dupa parerea mea, mai multe putere in a ne defini, decat orice altceva.
am pierdut ceva in acest an ? am castigat ceva ? sunt intrebari care in continuare nu reusesc sa le plasez pe vre-o scala comuna, asa ca nu stiu ce sa fac cu ele.
.
.
.

Red Rosita

Ieri m-am dat cu barca. o vela de 11 m. brutal. vreau barca. intai ma pun sa-mi fac permisul de capitan de barca :D
si cred ca as putea linistit trai pe o barca. oricum, abia astept sa treaca cele 9-10 zile cat ma despart de urmatoarea iesire cu barca. de 3 zile !!! cu dormit pe barca si tot tacamul...
sau ancorat in larg, venit pe plaja cu barcuta "cea mica", si cinat/dormit/etc pe plaja...
am inteles ca undeva pe o insulita este un restaurant si atat. doar pentru cei care trec cu barca pe acolo...
ugh... am auzit atatea ca deja vreau sa le uit pana urmatoarea data cand pun piciorul pe barca :)

sferturi

primul sfert din viata mea de pana acum l-as putea dedica bunicilor mei. si prietenilor mei din perioada copilariei. al doilea si al treilea le-am dedicat scolii, in ideea de formare. al patrulea l-am dedicat unei persoane.
ce urmeaza ?

que suerte tio, que suerte

am auzit de atatea ori cuvintele astea cu referire la persoana mea. si ceva a inceput sa nu le lege de la un timp...
adica pentru foarte multa vreme, de fapt pana de curand, am considerat si eu ca este noroc. faptul ca rand pe rand am reusit sa fac aproape tot ce mi-am propus, fara sa pot sa-mi amintesc de vre-un esec remarcabil, si aparent, de cele mai multe ori, fara nici un efort extraordinar din partea mea, l-am pus de cele mai multe ori pe seama norocului. ce altceva as fi putut sa cred daca eu eram primul care observa fara sa ma agit prea mult obtin ce vreau ?
si totusi. de ce nu castig la loterie ? sau cine stie ce alta intamplare de genul acesta ? de ce nu acest tip de noroc ? ok, pentru partea cu loteria am raspuns de ce nu castig, si este pentru ca nu joc :)
dar in rest ? why ? si aici am inceput sa intuiesc un raspuns...
ce ar fi daca chiar ar fi adevarat faptul ca viata ne-o facem singuri ? ca propriile noastre dorinte sunt acelea care creeaza lumea din jurul nostru ?
stiu, sunt niste ipoteze frumoase care au tot circulat in ultima vreme sub diferite pretexte (filme, carti, discutii individuale, etc), dar ceva din mine im spune ca aici este ceea ce caut eu. aici este explicatia mea.
pe de o parte ma linisteste ideea. ca stiu unde sa caut. sunt emotionat cumva in acelasi timp. pe de alta parte sunt speriat. mi se pare prea mult pentru mine. nu stiu cum sa explic contradictia ce o simt. dintr-odata parca imi e frica sa mai cred in mine. am cumva impresia ca am ajuns aici din intamplare. sau prea repede. sau prea tarziu. as vrea sa ma pot intoarce in timp. sa pot sa invat tot ce ar fi trebuit sa invat inainte de acest moment. si din nou contradictii la fiecare pas pe care il fac. pentru ca nu regret nimic din viata pe care am avut-o pana acum, si nu stiu daca as alege sa o traiesc de o alta maniera daca as avea din nou ocazia. doar ca brusc ma simt nepregatit sa merg mai departe, si nu am nici cea mai vaga idee ce as fi putut sa fac altfel pana acum in asa fel incat sa ma simt pregatit...

alien

Am obosit complet. Trebuie sa imi recalculez din nou totul. Aproape ca am ajuns in pragul inceperii unei noi vieti active social. Ma refer aici la faptul ca pana acum 5 minute eram hotarat sa imi caut un job dragut de 6 ore pe zi intr-o banca. De aproximativ o saptamana incerc sa imi imaginez cum ar fi aceasta noua versiune de viata. Din nou costume ? din nou trebuie sa fiu amabil cu toata lumea ? trebuie din nou sa intru intr-un soi de competitie cu restul lumii ?
In primul rand, nu stiu inca de ce as face asta ? doar pentru acel salar fix ????
Si ce ma deruteaza cel mai tare, este faptul ca nu vad nici un viitor in nimic din ceea ce ma preocupa. Am obosit sa ii ascult pe toti. Am incercat sa probez asa cum m-a ajutat pe mine mintea variantele tuturor. Si toti m-au obosit pana la urma. Pornind de la actuala oranduire sociala, pana la toate formele de contestare ale ei. Am incercat sa parcurg cat mai multe puncte de vedere. De la politicieni, la oameni de stiinta, economisti, teroristi, revolutionari, razboinici de orice fel, cosnpirationisti, greenpeace-isti, anarhisti, etc. Acum, cand reusesc sa ma uit la toti in ansamblu, imi vine sa rad. It’s so fucking wrong !!!!!! TOTUL.
Si absolut inutil pentru mine. acum chiar ca ma simt de pe alta planeta...
Cel mai elocvent in tot acest peisaj este punctul de vedere al victimelor dupa parerea mea. Al celor care sufera direct rezultatul actiunilor. Ce isi doreste orice om care traieste intr-un oras bombardat de 16 ori pe zi ? ce isi doreste un copil care nu a mai mancat de o saptamana ?
Eu cred ca fiecare dintre ei isi doreste sa inceteze aceasta stare de fapt, care ii face sa devina victime. Sa inceteze bombardamentul, sau sa vina mancare respectiv, ceea cce ar face sa inceteze perioada de foame. Ce cer ei prin asta ? nu cumva putina ratiune din partea noastra ? a celorlalti ce nu suntem victime (inca) ? nu oare doar prin ratiunea celorlalti unii ajung victime ? nu vreau sa ma mai refer la procesele in sine (razboaie, crize, corporatii, etc). Acestea sunt doar modalitati. Efectele (victimele) le vedem cu totii. Ceea ce ar trebui fiecare sa intelegem este ca atata timp cat nu lupta nimeni cu cauza, modalitatile vor continua sa produca efecte.

stie cineva cum ii spune un spaniol unei hartii de 500 EUR ???

los binladen :D
isi poate imagina cineva de ce ??

pentru ca sunt greu de gasit :))

sin coche

2009. carnetul de conducere il am din '94. 15 ani in care nu-mi aduc aminte sa nu fi avut masina. de azi, singurul mijloc de transport ce il mai detin este bicicleta mea cea draga :)
chiar daca nu mai folosesc de mult masina, senzatia de "pieton" imi e complet noua. imi vine nu stiu de ce sa rad...
strange, but funny though

BRAVOOOOOOOO POLI

Chiar am folosit expresia "sunt prea fericit" :))))))
Nu-mi vine sa cred inca....
BRAVO POLI din nou & for ever :))

moral ??

morala. ce este morala? ce este moral ? ceea ce este moral pentru mine este neaparat moral pentru altii ? si invers ? ceea ce este moral pentru altii trebuie sa fie moral si pentru mine ?
sunt intrebari ce au tot fos puse de-a lungul timpului. si cei care au incercat sa le raspunda banuiesc ca au facut-o fiecare in functie de ce necesitate a avut pe moment.
toate aceste ambiguitati in ceea ce priveste morala ma fac sa privesc aceasta notiune cu foarte multe suspiciuni. toate aceste posibile interpretari subiective nu fac decat sa periseze aceast concept cumva?