Nu m-am gandit niciodata la mine serios imbatranind. nu stiu. pur si simplu. nu ma pot imagina. nu ma vad. nu ma vad ajungand sa fiu batran. nu ma vad nici murind tanar...
si pana la urma... ce inseamna tanar ? si ce inseamna batran ?
habar nu am...
la ce m-am gandit azi insa este o premiera...
am inceput prin a=mi aduce aminte partile negative ale vietii ce o duc eu acum. cel putin asa cum imi imaginez ca mi le-ar prezenta ai mei parinti...
singur, fara un viitor asigurat, fara casa ta proprie si personala, etc...
ce poate fi rau in asta ? pai cand ajungi la batranete, incepi sa fii bolnav, si probabil ca e bine sa aiba cineva grija de tine...
mi se pare corect. dar care e diferenta intre a fi bolnav la tine acasa sau a fi bolnav la spital ?
si faza cu a avea familia langa tine cand esti batran... iarasi mi se pare un pic idealizata ca sa zic asa...
adica sincer, mi se pare mai interesant sa cunosc alti oameni ca mine intr-un azil de exemplu, cu tot felul de povesti de viata de ascultat, si cu care buna crestere sa ma oblige sa fiu politicos... pentru ca am impresia ca stim cu totii cum se poarta batranii cu familia cand sunt bolnavi mai ales. devin adevarate poveri... si fara voia lor...
si fara voia nimanui de fapt....pur si simplu se intampla
si atunci ? daca stiu asta de acum, de ce as alege ca pe o destinatie de urmarit posibilitatea de a-mi face familia nefericita in ultimii mei ani de viata ?
e chiar asa iesit din context acest mod de a privi batranetea ?
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment